VACA ȘI BOUL (Fabulă)

de Daniel Caraivan

Iată vin pe drum agale
Un bou și o vacă fără rușinare,
Vaca mai galagioasă,
Își striga în gura mare
Toată indignarea, de ce oare?
"Cum tu, bou fără de minte
Să te uiți după junice?
Să te uiți la pieptul lor
Fără a-l laptelui dor?
Cu ce ți-am greșit atât de tare?"
Boul, cu capul plecat,
Nici nu îndrăznea să răspundă...
"Să îi zic adevărul, oare?
Că ugeru-i prea moale"
Vaca parcă ii citea din gând...
"Știu că am îmbătrânit,
Dar să știi că dacă vreau,
Pot oricând să mă mărit,
Încă mai am cătare"
Boul c-am supărat,
Ii zise vaci apăsat
"Trag la jug din greu,
De dimineață până seara,
Iar tu faci atâta gură
Pentru că am îndrăznit
Doar să mă uit
La o vacă fără frică?
Dar tu, oare n-ai greșit?
Când l-ai lăsat pe Mitică
Să te mulgă fără frică?
Cum crezi că m-am simțit,
Când rânjeai ca... vaca fericită?"
Era o situația grea,
Vaca nu se astepta
Că boul să își dea seama
" Ești un bou atât de prost,
Am glumit, nu m-ai fi trist "
Spuse vaca, vizibil rușinată.
Mai bine ți-ai face datoria,
Și nu-l mai lasă pe Mitică,
Să mă atingă fără frică .
Dacă vrei să ai o vacă tinerică
Fi un bou isteț și... fără frică,
Silicoane să îmi ei,
Dacă mă mai vrei..."